joi, iunie 29

Azi Speranta a murit

Azi, Speranta a murit. Imi cer scuze fata de cei pe care i-am judecat ca au plecat, ca nu au ramas. Mi-am dat seama ca asta trebuie sa li se fi intamplat si lor.

Ajungi la un moment in care iti dai seama ca orice ai face, nu poti sa faci ceea ce ti-ai pus in plan si ca singura ta sansa e sa o faci in alt parte.
Planul meu nu a fost unu mare. Era unul mic, marunt, neinsemnat. Nu am vrut sa fac averi, nu am vrut sa conduc lumea. Am vrut sa fiu fericit. Iar stabilitatea tarii in care traiesc are o mare insemnatate in gradul meu de fericire. Pot sa fiu fericit acum, cand ma gandesc ca o sa ajung sa fiu batran si fara pensie? Nici nu conteaza de ce, ca statul da faliment, ca pilonul 2/3 e oricum o tampeni neprofitabila care doar imi toaca banii mei fara macar sa ii imparta cu statul (cum militeaza propaganda stangista).

Am vrut un job bun, de care sa nu ma plitisesc, care sa imi poata oferi perspective. L-am obtinut. Am vrut o familie, copii. Am facut si asta. Acum vreau sa pot sa stiu ca pot sa ii cresc linisit, fara mari griji, ca o sa pot sa imi platesc ratele si intr-un final o sa ajung la pensie si atunci sa stau linistiti cu
nevasta de mana. Ei, visul asta se pare ca aici nu mi-l pot implini. Fiindca de 20 de ani, de cand am inceput sa inteleg cat de cat ce se intampla in jurul meu, inteleg ca singura constanta in Romania e schimbarea. Singurul lucru la care poti sa te astepti in Romania e sa nu stii la ce sa te astepti. Si brusc, tari mai "rau famate" decat Romania imi par brusc mai demne de visul meu. Fiindca desi e greu, stii ca asa va fi mereu. Aici, desi iti e bine, stii ca maine, peste un an sau poate la pensie exista riscul sa iti fie nu greu, ci foarte greu.

Azi, e Speranta a murit.
Azi va anunt ca e prima zi in care ma gandesc serios sa emigrez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu