sâmbătă, decembrie 6

De ce urasc petrecerile corporatiste

Petrecerile de Craciun coporatiste imi provoaca o sila nemarginita, fiindca la ele imi cunosc colegii si imi dau seama ce fiinte mizerabile sunt. Mai mizerabile si decat atunci cand iti fura o idee si o prezinta sefului ca fiind a lor.

Urasc oamenii care beau prosteste. Nu sunt un dusman al alcoolului, din contra. Consum ocazional alcool, iar fiecare zi traita este o ocazie ce trebuie sarbatorita. Imi place sa beau, dar nu imi place sa ma imbat. Nu vad partea fun in a te imbata, iar petrecerile corporate cam asta inseamna pentru multi: sa te imbeti pe banii firmei.

Probabil ca daca as vedea o adunatura de oameni beti, nu m-ar deranja atat de mult, dar la petrecerile corporate il vezi pe colegul tau de birou, pe seful tau, pe colegul din alta echipa cu care ai 5 proiecte pe an si cu care te vezi de cel putin 2 ori pe luna si vorbiti despre proiecte si alte cacaturi job related.

Imi e sila sa il vad pe omul asta, care pana acum cateva ore pretindea ca e o persoana decenta, cand defapt este un fripturist care toarna in el alcool pana cand pica sub masa si boraste pe el/pe masa/ pe cel de langa el. Dar el este o persoana decenta, este un bun profesionist, este prezentat ca un model pentru ceilalti cand este la birou. Defapt este un jeg uman, care nu are o limita, care nu are nicio decenta, care toarna pana uita.

Petrecerile de Craciun sunt cel mai de cacat lucru de la munca, mai de cacat decat munca insasi, fiindca trebuie sa te duci, ca daca nu inseamna ca nu ai spirit de echipa, trebuie sa pretinzi ca te simti bine. Nu ma simt bine cu voi, nu imi place de voi in mod special nici la birou dar cu atat mai putin cand sunteti niste jeguri infecte care dau pe afara de la cat au baut.

Mai rau decat colegii care se imbata, mi se par colegele care se imbata, care se ametesc si vor sa futa, fiindca oricum nu au viata persoanala din cauza jobului. Am o repulsie viscerala fata de frivolitatea lor, dansurile lor lascive, fata de ele bete si cazute pe sub mese cu chilotii la vedere. Ele, colege, sefe, care de altfel pozeaza in niste fecioare ce isi dedica virginitatea corporatiei si isi petrec zielele, noptile si sarbatorile lucrand, ele ce nu au viata in afara biroului, ele care atunci cand prind ocazia se fac manga si ajung prin wc-uri cu colegi doritori de pizda beata.

Cum poti privi cu respect o astflel de fiinta? Ce imagine de bun profesionist, de persoana capabila sau macar de persoana de incredere pot avea ei in fata mea?

De fiecare data cand plec de la petrecerile de Craciun imi vine sa borasc. Dar nu din cauza mancarii proaste sau a bauturii, ci din cauza jegurilor de oameni care imi sunt colegi si sefi, fiidca imi dau seama ca lucrez intr-un mediu amorál cu niste fiinte inferioare, caci ele nu incalca morala, dar nu o au.

Imi e dor sa lucrez in firma mica in care toata lumea se stie cu toata lumea si sunt prieteni pe fata si dusmani pe la spate, in care ala se fute cu aia si toata lumea stie si toata lumea vorbeste, fiindca acela era un mediu imoral. Insa corporatia nu este imorala, ea nu incalca morala, din ea lipseste cu desavarsire aceasta si din pacate nu exista o procedura pentru a fi morali iar fiintele ce slujesc corporatia nu sunt spalate doar pe creier, ci si pe suflet.

Imi cer scuze daca nu am fost foarte coerent si am greseli, este scris la cald, plin de inversunare, ura si sila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu