miercuri, octombrie 16

Metode de traumatizat copilu'

Azi a trecut o colega pe la munca cu fetita ei de 4-5 ani, un copil adorabil de altfel, dar care in fata a 15-20 de feţe noi evident s-a fâstâcit.

Momentul in care fetiţa a coborât privirea in pamant, a impreunat mainile in dreptul burtii mi-a amintit de mine, acum vreo 23 de ani cand tata mă ducea la el la birou si colegii, dar mai ales colegele lui erau dragastoase cu mine, aschimodia cu par auriu si ochii negri ce urma sa fie supusa unui interogatoriu: pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?, cine te bate, mami sau tati?, dar tu ai prietena?, şi ce vrei sa te faci când o să fii mare? iar lista nu se opreşte aici...

Colegii parintilor, dar nu numai, familia face si ea la fel, mai ales rudele care te vad mai rar: inregistreaza orice greseala, orice tampenie pe care o spui tu cand esti mic si imi aduc aminte de ea cu fircare ocazie in care te intalnesc si petreci mai mult de 5 minute si dupa fireasca conversatie si ce mai faci?  urmeaza teaditionalul da' iți mai aduci aminte cand te adus la munca si ai spui ca tu ai venit cu două metroaie?. Evident ca nu iti mai aduci aminte, au trecut 23 de ani, dar ce sa faci, politicos, zambesti si taci. Doar nu te-ai apuca sa explici ca era o calchiere uzuala pentru logica unui copil de 5 ani care stie ca e un tramvai, doua tramvaie deci firesc e si un metrou, doua metroaie.

Pana acum nu am constientizat cat de mult imi displacea sa merg la parintii mei la munca, dar azi i-am zis neveste-mii ca in ruptul capului nu o sa o las imi duc copii la munca sa ii traumatizeze colegii de birou si ca nici pe ea nu o voi lasa... Daca e ca cineva sa fie vinovat fe traumatizarea copilului sa fim noi doi, bunicii, gradinita, scoala. Sunt atația oameni care o pot face si atat de multe institutii, nu e nevoie de inca unii in plus, mai ales cand poate fi evitat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu