duminică, octombrie 27

Bucurestiul urat

Nu imi place ca Bucurestiul
e un oras aglomerat, agitat, cu cladiri urate, murdare si darapanate. Nu imi place ca Bucurestiul este plin de masini si lipsit de omenie. Cu toate astea, iubesc orasul asta. Nu mi-ar placea sa traiesc in lipsa agitatiei din el sau intr-un oras mic, in care toata lumea stie pe toata lumea, imi ofera discretie, anonimat si intimitate.

Iubesc orasul asta desi nu imi place si incerc sa inteleg ce e cu el. Zilele trecute am mers de la Unirii pana in Romana pe jos si am incercat sa privesc orasul meu ca si cum ar fi fost prima data. Spitalul Coltea este superb, dar e drept, cred ca 10-15 ani a fost in renovari. Universitatea e cam gri si ponosita si asta e nota generala a orasului parca.

Cu ocazia asta mi-am dat seama ca Bucurestiul e uratit si de cultura. Cand spun cultura ma refer la teatru, balet, circ, concerte. Ma refer la reclame, la afisele lipete peste tot, de la copaci, stalpi, pereti, vitrine de magazine goale, statii de autobuz, cabine telefonice, tonete, cutiile cu echipamente Romtelecom, cosuri si tomberoane de gunoi, pana si pe semnele de circulatie. Majoritatea sunt afise ce promoveaza concerte, piese de teatru si balet.

Din punctul meu de vedere, afisele astea sunt o forma de vandalism, fiind comparabila cu fenomenul grafitti. O mare diferenta o reprezinta insa faptul ca la aceste afise existe de cele mai multe ori niste benefciari care pot fi identificati si trasi la raspundere pentru modul in care sunt lipete aceste afise. Dar, cu siguranta, situatia e mult mai complexa decat la prima vedere.

 

 

   

 

  


 

 


 

 

 

 


  





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu