vineri, mai 3

Henk și cash-ul


businessmagazin.ro prezinta un articol scris de Henk Paardekooper, preşedinte şi CEO al RBS România. 

Ce zice? Articolul pornește de la problemele născute după ce Uniunea Europeana a destabilizat și mai mult situația din Cipriu prin impunerea supraimpozitării conturilor mari. După un astfel de precedent, acum, pe bună dreptate oricine se poate întreba ce faci cu banii, îi pui la saltea sau la bancă? Oricum, exista riscul ca banii să îți fie furați, fie de bancă/stat fie de hoți... Acum bancile garantează 100.000 de euro. Prin lege. Dar cine spune că peste noapte Uniunea Europeană reduce suma la 10.000 de euro? Și apoi ții fură? 

Henk Paardekooper zice ca nu e o idee bună să păstrăm banii cash și chiar încearcă și o glumă despre banii la saltea, dar parcă nu prea i-a ieșit. El explică cum dacă ții banii 10 ani la bancă e mai bine decât dacă îi ții 10 ani la saltea, ca ai dobândă și astfel este la adăpost de inflație. Asta așa e, dar asta e pentru oamenii care au bani de ținut la saltea/banca timp de 10 ani...

Următoarea afirmație mi se pare însă penibilă, mai ales când vine din partea unui CEO al unei bănci din România, fiindcă mă așteptam să cunoască situația din România din această poziție.

păstrarea de cash în cantităţi mai mari decât este necesar pentru activităţile zilnice, poate duce la tot felul de complicaţii logistice. Plata unei maşini, ca să nu mai vorbim de cea a unui apartament, în numerar, este extrem de dificilă

Nu știu dacă domnul Paardekooper are acces la rapoarte despre modul în care se lucrează cu banii în România, însă țara noastră este o țară a cash-ului. La noi se încasează banii pe card și în ziua de salariu se scoate tot salariul de pe card, la noi nu exista bancomate in mediu rural și dacă ești profesor și primești banii pe card trebuie să te duci până în primul oraș, fiindcă POS-urile în mediul rural sunt ceva și mai rare decât ATM-urile.

În plus, în țara noastră se cumpără mașini, e drept, mai ales SH, cu banii jos, se cumpără apartamente cu bani gheață și nu e deloc dificil să faci astfel de tranzacții. Ce e greu, sa numeri niște bani? Da, probabil când vorbești de apartamente și de mașini de sute de mii de euro, poate e greu, însă dacă cumperi un apartament în Drumul Taberii de câteva zeci de mii de euro de la un prensionar, s-ar putea să ai o problemă dacă vrei să plătești prin tranzacție bancară. Iar la mașini e și mai ușor, mai ales dacă e vorba de o mașină la mâna a doua care costa câteva mii de euro.

 Iar în îndelunga căutare a celei mai bune ascunzători, aţi putea uita până la urmă unde este aceasta.

Asta mi chiar mi se pare o glumă proastă. Despre ce vorbește omul ăsta? Despre ascuns oala cu galbeni la rădăcina copacului? Ai uitat unde ai pus banii? Hai, uiți unde pui 1-2 lei, hai 10 de lei... Dar când vorbim de bani adevărați, nu uiți. Decât dacă ești senil, dar atunci s-ar putea să uiți și la ce bancă ai contul. 

Mă întreb oare pentru cine e scris articolul ăsta? Pentru publicul larg sau pentru aia care chiar învârt sume mari? Fiindcă cei din urmă prefără să țină banii cash cel mai probabil ca să poată face mânării. Pentru oricine ar fi scris, genul asta de articol îmi explică de ce bancile produc crize economice: managementul lor este rupt de societate, trăiște într-o iluzie a unei lumi mult distorsionate față de ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume. Ca să nu mai vorbil că prin supracreditare, bancile dereglează jocul cererii și ofertei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu