luni, noiembrie 8

Mor extremele?



Imi amintesc acum vreo 10 ani in Bucuresti pe ziduri si stalpi vedeai tot felul de afise, ba de la Garda de Fier, ba de la Noua Dreapta, ba insemne anarhiste desenate cu spray-uri cu vopsea. Azi toate acestea sunt raritati. Poate duc o activitate mai putin fatisa, se poate, dar nu cred ca este un mod de a-si implini misiunea. Noua Dreapta este in prezent singura care, rareori, mai aduce cate 20 de indivizi sa scandeze ca pe stadion, ceea ce i se pare jenant pentru o miscare politica ce se doreste a fi continuatoarea idealurilor lui Corneliu Zelea Codreanu. 
Din punctul meu de vedere, slabirea sau chiar disparitia miscarilor extremiste reprezinta un semnal de alarma. De ce? Pentru ca mai rau decat extremismul, nu este decat mediocritatea, iar atunci cand extremele incep sa fie subrezite, mediocritatea pune stapanire pe din ce in ce mai mult. Extremismul nu trebui privit doar din punct de vedere politic, asa cum de multe ori se intampla. Extremele poate fi gasit in domenii pe care nu le banuiesti. Un pictor, un poet, un cercetator, toti acestia pot fi in profesiile lor niste oameni cazuti intr-o extrema. Un nou stil de a picta, un nou mod de a compune sau dezvoltarea unei noi metode de cercetare, reprezinta in fiecare breasla o atitudine extrema. Asa cum moare extremismul in politica, el moare si in arta si in alte domenii, lasand loc actiunilor mediocre, lipsite de valoare, pe care timpul le va ingenunchea.
Ceea ce extremismul politic are in centrul actiunilor sale, nu este nici puterea financiara, caracteristica partidelor liberale, nici controlul maselor prin programe sociale, asa cum stanga de obicei o face. Puterea miscarilor politice extremiste este una intrinseca, data de pasiune. Pasiunea data de o credinta, de o cauza. Cauza aceasta aprinde suflete, lumineaza minti si aduna oamenii. Pasiunea este ceea ce ii mobilizeaza si fac din partidele extremiste, partide puternice. Pasiune ce poate fi constructiva sau distructiva, dar pasiune ce aduce schimbare si nu lasa societatea sa lancezeasca in mediocritate.
Astfel, lipsa miscarilor extremiste duce la o mediocritate a clasei politice, fiindca extremismul aduce in lupta politica nu doar un pericol, acela al unei viziuni inguste si al intolerantei, dar aduce si pasiuni de combatut. Si cum pot fi combatute pasiunile, daca nu cu pasiune? Extremismul nu este doar purtat de pasiune spre succes, dar el genereaza pasiuni ce trebuie combatute tot cu pasiune. Intr-o politica lipsita de extremism, nu ramane decat mediocritate, demagogie si jocuri de interese marunte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu