duminică, septembrie 12

Evadare de o zi: Curtea de Arges-Poienari-Vidraru


Inca din timpul saptamanii am avut un chef nebun ca weekendul asta sa plec din Bucuresti, aceasta fiind poate ultima iesire pe vreme de vara. Iar norocul a facut sa fie o zi superba! Initial voiam sa ajung la Targoviste, dar vremea asta mi-a dat aripi, asa ca am decis sa mergem la Curtea de Arges. Si daca tot am ajuns acolo, am zis sa ajungem si la Cetatea Poienari si la Vidraru.
Despre Curtea de Arges si drumul pana acolo, nu mai scriu, fiindca am facut-o luna trecuta, aici. Ei, de la Curtea de Arges spre Transfagarasan drumul incepe sa fie parca mai prost decat cel de la Bascov la Curtea de Arges. Cu toate astea, peisajul este mirific, iar distanta fata de Bucuresti nu este prea mare. Pana la Vidraru sunt vreo 200 de kilometri, adica vreo 2 ore jumatate de mers cu masina de la Bucuresti. Sincer, dupa mine merita cu mult mai mult decat Valea Prahovei, fata de Sinaia sau Busteni fiind diferenta de vreo 45 de minute de condus.
Noi am urcat intai la Vidraru, fiindca Google Maps pe Android mi-a aratat ca se urca la cetate cu vreo 2 kilometri dupa. Oricum, cred ca a fost mai bine asa, fiindca dupa urcat si coborat 1480 de trepte, s-ar putea sa fii un pic obosit. La Vidraru, din pacate nu se poate urca si sus la monument, 2 jandarmi strajind scarile. Cu toate astea, privelistea acolo, dar parca mai mult pana acolo, este una de vis (asta daca nu ti-e frica de inaltime). Barajul este impresionant, atat prin inaltimea pe care o are, 166,6 metri, dar si prin luciul de apa, care se intinde pe 870 de hectare. De aici mai sunt vreo 70 de kilometri pana la Balea, insa unii dintre noi trebuia sa fie maine la munca, iar sa mergem atata intr-o singura zi, ar fi fost prea obositor. Oricum, deja ma gandesc la o calatorie de o saptamana, cu trecut muntii pe Transfagarasan, Sibiu, Cluj, Targu Mures, Brasov si coborat spre Bucuresti pe Valea Prahovei.
La Cetatea Poienari e recomandat sa iti iei apa cu tine si ceva mancare, eu unul cand am ajuns jos, la masina, eram sfasiat de foame, mai ales ca nu mancasem de dimineata, de cand plecasem din Bucuresti. Desi Cetatea e in varf de munte, drumul e extrem de accesibil datorita treptelor, care cred ca reprezinta una din cele mai lungi scari din tara, fiind o experienta inedita dar „recomandata” celor ce folosesc liftul! Odata urcate cele 1480 de trepte (pe traseu exista 2 banci, una pe la 500 si a doua pe la 1000 de trepte) insa uiti de toate! Privelistea iti taie pur si simplu rasufrarea, iar drumul vazut de sus mi-a dat senzatia ca este un pariu castigat de om in incercarea de a cucerii natura.
De la Poienari am vrut sa ajung la Corbii de Piatra, dar Google Maps de pe Androis 1.6 (nu cred ca era vreo diferenta daca aveam 2.2) m-a trimis pe un drum pe care eu nu l-am gasit, de la Galesu spre Corbi. Culmea este insa ca drumul pe care am ajuns, din intamplare si fara sa fie nici un obiectiv turistic pe el, a fost cel mai bun drum pe care am mers in toti cei aproape 500 de kilometri facuti azi. Din pacate, fiindca deja era tarziu, pierdusem vreo ora dus-intors pe drumul prost, eram obosit si se insera, nu am mai ajuns nici la Corbii de Piatra, nici la Campulung Muscel si nici pe la Targoviste, hotarand sa lasam obiectivele astea pentru alta data, desi nu stiu cand se va intampla, tinand cont ca drumul de la Curtea de Arges spre Muscel este de-a dreptul distrus, in timp ce de la Musatasti spre Galesu este cel mai bun drum pe care am mers azi, pe tot traseul Bucuresti-A1-Pitesti-Curtea de Arges-Vidraru-Curtea de Arges-Musatesti-Domnesti-Campulung-Pitesti-A1-Bucuresti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu