joi, octombrie 15

Final destination IV


De obicei dacă faci un lucru bun – o unealtă, un mecanism, o maşinărie - şi mai faci o variantă, varianta următoare este mai bună. Şi mai faci încă una, şi înca una, mereu ultima fiind cea mai bună variantă. Cam aşa e în viaţă cu toate. Cu două excepţii: la filme si la Windows. Faci un 3.11, după un 95, după un 98, iar de aici lucrurile cam scârţâie. Daca ai o idee inovativă ce nu implică legile naturii, nu o poţi îmbunătăţi de prea multe ori. Aşa că duce la un semieşec, gen Vista. La filme, ca la Windows. Ai o idee. E bună. Nu iese o capodoperă, însă e o viziune nouă, ceva inedit, creativ. Dar când faci şi Film 2 şi Film 3 şi Film 4 deja ideea e uzată, nu prea mai ai ce să aduci nou, deja lumea compară şi vede că te învârţi în jurul cozii. Evident, primul film e cel mai bun, poate şi al doilea, dar cam atât. După, totul e previzibil. Aşa că îl faci 3D. Acelaşi concept, nimic nou, nimic surprinzător. Dar foloseşti o tehnologie nou.
Acum la subiect: Final Destionation 4. Frate, ăştia au tras-o de păr, dar grav de tot! Scenariu a fost unul extrem de fad, mai ales dacă ai şti F.D. 1, 2 sau 3. Şi cum au mai fost încă 3 înainte, şansele să le fi ratat chiar pe toate, sau măcar, cândva, un cunoscut să iţi fi povestit de filmul ăsta, sunt tare mici!
În dorinţa de a pune sânge peste tot, unele faze erau imposibile, fizic vorbind. De exemplu, uneia îi e prins piciorul într-un valţ si vezi doamne îi dă borşu’ pe nas.  O fază destul de draguţă e când, după ce fata împroşcă cu sânge în dreapta şi stânga, pentru că are unghia de la degetu mare de la picior între doi cilindrii zimţaţi, ajunge în sfârşit să fie stoarsă de tot, mai ceva decât strugurii atunci când faci must, dar splina, sau ce o fi fost, o bucată de carne, se învârteşte graţios pe unul din axurile mecanismului scării rulante, fără o urmă de strivire, după ce fata fusese zdrobită, cătinel-cătinel. Bine, sunt eu cârcotaş, dar parcă e prea de tot, om fi proşti că mergem să vedem episodu 4, dar nici chiar aşa cum ne cred ei…
În rest, nu prea mare lucru. Nu tu faze să te bage în scaun, sânge şi câteva maţe, o pereche de ţâţe la un moment dat şi atât. Cam puţin pentru mine. Oricum, asta îmi e învăţătură de mine, să mă duc să mai văd “episodul” cinşpe mii din nu ştiu ce film artistic. Singura consolare e că de data asta nu am mai stat în  primul, ci în ultimul rând, la mijloc. Dar cred că mai bine mă duceam la filmul ăla cu şobolani, G-Force.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu