joi, august 28

The X-Files: I Want To Believe


 Azi am fost cu niste prieteni la Dosarele X. Concluzia finala: acceptabil.
Hai, inainte sa vorbesc despre film, sa vorbesc despre sala. Daca saptamana trecuta am fost la Mumia – Mormantul Imparatului Dragon in Plaza cu cativa colegi de la munca, de data asta am fost in Mall Vitan. Si zic ca a fost o decizie muuult mai buna. Da, in Plaza e nu stiu ce sistem de sonorizare 3D, bla, bla, bla si in Vitan nu. Asta poate sa aiba avantaje si dezavantaje, dar tinand cont ca nu am simtit ca mi se sparg timpanele, cum am simtit in Plaza, consider acest lucru un avantaj pentru Multiplex.
Si acum despre Dosarele X. Ei bine, toate fanteziile de cand eram copil mi s’au implinit! Mulder si Scully si’o trag. Bine, asta e doar sugerat, dar totusi, nu eram niste obsedati, era ceva intre ei, clar! Si ca si fetele sa isi implineasca fanteziile, din primele 10 minute am aflat ca Mulder o are mare. Mda… Chiar nu tineam sa aflu asta… Mda…
Povestea e oarecum tipica: ei se retrag din FBI, traiesc impreuna, mai mult sau mai putin fericiti, pana apare un nou caz, o noua provocare, cel putin pentru Mulder, si simtul lor ascutit dezleaga misterul… Mama, da intriga seama de nu se poate cu aia de la Mumia de saptamana trecuta… In fine… Filmul nu e chiar ceea ce ma asteptam, nu tu urma de alien, nu tu OZNuri, cu exceptia posterului din camera lu’ Mulder… Ca film de actiune, destul de reusit, insa, daca e sa compar cu serialul, parca nu au nimic altceva in comun in afara de personajele principale si muzica de la inceput si sfarsit… Filmul merita vazut totusi, nu e rau, dar nu pot spune ca e excelent.. Un pic de umor, un pic de actiune, o faza siropoasa de vreo 4 minute, cateva faze cusute cu ata alba, 3 scene in care se vorbeste in rusa cu accent englezesc, propoziitiile fiind ceva de genul “ieri venit acasa gasit usa ferecata”… Tipic pentru un film american, iar acum Oana ma va acuza iar ca generalizez 

Asteptarile erau ceva mai mari, sincer, dar nu e decat un alt film american usor, care nu iti da cu nimic de gandit, cu aceleasi stereotipuri, bine vs rau, SUA vs Rusia, doar ca fata de multe alte filme Dumnezeu e la fiecare pas. Mda, slujitorii lui sunt niste pedofili, dar de, macar e reamintit… Mi’e dor de filmele sud-coreene, nu am mai vazut de mult unul..
La sfarsitul acestui post, trebuie sa ma tin de o promisiune: multumiri Muzei, care mi’a oferit gazduire, laptop cu conexiune la net si inspiratie, ca de, d’asta e Muza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu