marți, mai 29

Apocalipto (2006)


Filmul a avut lansarea oficiala in decembrie 2006, adica multi dintre voi s-ar putea ca deja sa il fi vazut. Eu l-am vazut azi.
Am impresia ca e al doilea film al lui Mel Gibson, primul fiind Patimile lui Hristos. Ei bine, mie Patimile nu mi s-au parut deloc sangeroase si cu atat mai putin neadevarate. Acum insa nu vorbesc de Patimi ci de Aplocalypto. Un film intradevar sangeros, cu putine replici, iar replicile nu erau in engleza, asa cum eram obijnuit in filmele americane, in care doi vechi prieteni rusi se intalnesc, unul prospat sosit in taramul fagaduintei si ambii vorbesc o engleza perfecta, nu, un film intr-o limba ciudat, probabil o limba precolumbiana.

Filmul e marcant, chiar daca nu are multe replici, actiunea e socanta. In primele 30-45 de minute nu am intels despre ce e vorba (nu stiam subiectul, nici nu stiu cum am auzit de filmul asta). Dupa aceea am inceput sa intelg care e ideea.
Pentru minte sunt 3 teme in filmul asta: frica, scopul care iti da puteri nebanuite si ciclicitatea, si mai putin destinul, asta poate fiindca eu nu cred in destin.
“Frica e ca o boala. Se strecoara in sufletul oricui vine in contact cu ea. Deja ti-a alungat pacea…” Cuvintele tatalui lui Laba de Jaguar imi seamana multucu un fargment din Dune, cuvintele Litaniei împotriva fricii: “Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu.”
Lipsa sau prezenta fricii schimba modul de gandire al oamenilor si ii fac sa aiba o gandire total irationala, sa faca conexiuni intre elemente care nu in realitatea legatura intre ele.
Laba de Jaguar e manat pe tot parcursul filmului de promisiunea facuta “sotiei” lui de a se intoarce, iar acesta este in fapt intregul motor al evenimentelor. Omul care are un scop in existenta sa poate sa invinga orice obstacol in a-si realiza socpul.
Cea de-a treia tema a filmului – repet, in viziunea mea – poate voi vedeti/ati vazut altceva – il reprezinta ciclicitatea, amenintarea permanenta. Odata trecut un pericol urmeaza altul. Finalul este intradevar uimitor, mai ales ca este al unui film american. Daca ar fi fost un film obijnuit, atunci el ar fi regasit-o pe ea si ar fi trait fericiti pana la adanci batraneti. Dar iata ca am scris un blog despre fimlul asta, deci cu siguranta nu este asa.
Un film care merita vazut, in ciuda violentei excesive si a cruzimii pe care o contine, un film care poate fi inteles de fiecare in felul sau, fara a fi insa un film psihologic.
Astept cu nerabdare urmatorul film al lui Mel Gibson!
Filmul a avut lansarea oficiala in decembrie 2006, adica multi dintre voi s-ar putea ca deja sa il fi vazut. Eu l-am vazut azi.
Am impresia ca e al doilea film al lui Mel Gibson, primul fiind Patimile lui Hristos. Ei bine, mie Patimile nu mi s-au parut deloc sangeroase si cu atat mai putin neadevarate. Acum insa nu vorbesc de Patimi ci de Aplocalypto. Un film intradevar sangeros, cu putine replici, iar replicile nu erau in engleza, asa cum eram obijnuit in filmele americane, in care doi vechi prieteni rusi se intalnesc, unul prospat sosit in taramul fagaduintei si ambii vorbesc o engleza perfecta, nu, un film intr-o limba ciudat, probabil o limba precolumbiana.
Filmul e marcant, chiar daca nu are multe replici, actiunea e socanta. In primele 30-45 de minute nu am intels despre ce e vorba ( nu stiam subiectul, nici nu stiu cum am auzit de filmul asta). Dupa aceea am inceput sa intelg care e ideea.
Pentru minte sunt 3 teme in filmul asta: frica, scopul care iti da puteri nebanuite si ciclicitatea, si mai putin destinul, asta poate fiindca eu nu cred in destin.
“Frica e ca o boala. Se strecoara in sufletul oricui vine in contact cu ea. Deja ti-a alungat pacea…” Cuvintele tatalui lui Laba de Jaguar imi seamana multucu un fargment din Dune, cuvintele Litaniei împotriva fricii: “Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu.”Lipsa sau prezenta fricii schimba modul de gandire al oamenilor si ii fac sa aiba o gandire total irationala, sa faca conexiuni intre elemente care nu in realitatea legatura intre ele.
Laba de Jaguar e manat pe tot parcursul filmului de promisiunea facuta “sotiei” lui de a se intoarce, iar acesta este in fapt intregul motor al evenimentelor. Omul care are un scop in existenta sa poate sa invinga orice obstacol in a-si realiza socpul.
Cea de-a treia tema a filmului – repet, in viziunea mea – poate voi vedeti/ati vazut altceva – il reprezinta ciclicitatea, amenintarea permanenta. Odata trecut un pericol urmeaza altul. Finalul este intradevar uimitor, mai ales ca este al unui film american. Daca ar fi fost un film obijnuit, atunci el ar fi regasit-o pe ea si ar fi trait fericiti pana la adanci batraneti. Dar iata ca am scris un blog despre fimlul asta, deci cu siguranta nu este asa.
Un film care merita vazut, in ciuda violentei excesive si a cruzimii pe care o contine, un film care poate fi inteles de fiecare in felul sau, fara a fi insa un film psihologic.
Astept cu nerabdare urmatorul film al lui Mel Gibson!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu